Burebista

Statuia lui Burebista din Orăștie

Statuia lui Burebista din Orăștie

Burebista a fost un rege al geto-dacilor (82 î.Hr. – 44 î.Hr.), întemeietorul statului dac.

Întemeierea statului dac

Dacia în timpul lui Burebista. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății geto-dacice, întărirea aristocrației tribale militare și transformarea ei în clasă politică au determinat trecerea la organizarea de tip statal. Regele dac, Burebista își începe domnia în anul 82 î.Hr. Conform istoricului Iordanes, Burebista a moștenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor și uniunilor de triburi geto-dace către autoritatea centrală. La acest proces de unificare nu au contribuit numai factori interni (aristocrația tribală și masa războinică, puterea și iscusința lui Burebista), ci și cei externi (creșterea amenințărilor celților și romanilor). Unificarea într-un regat a triburilor geto-dace s-a realizat pe două căi: pe cale pașnică, când șefii daci de trib acceptă supunerea față de Burebista de bună voie, și pe cale războinică, când se dorește păstrarea puterii tribale de către unii conducători locali (cetatea Tyras a fost arsă din temelii). Desigur, creșterea puterii militare a lui Burebista a determinat supunerea de bunăvoie a multor uniuni tribale geto-dacice. Strabon scria că, ascultându-l pe Deceneu, geto-dacii “s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin“. Unificarea triburilor geto-dacice se termină pe la 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În munții Orăștiei va fi centrul statului dac format de Burebista. Aici el formează cetăți de piatră, cele mai importante fiind: Costești, Blidaru, Capalna si Sarmizegetusa, ultima transformată, până la urmă, chiar în capitală a regatului.

Luptele cu celții

Pericolul cel mai apropiat de centrul statului (regatului) geto-dac al lui Burebista era reprezentat de celți care se extinseseră și în Bazinul Panonic. În anul 60 î.Hr. sau 59 î.Hr., regele Daciei pornește din spațiul carpatic o campanie fulgerătoare împotriva boilor, tauriscilor, eraviscilor și anarților, pe care-i distruge. Rezultatul a fost o masivă migrație a celților spre vestul Europei. În teritoriile cucerite de Burebista, pe malul stâng al Dunării Mijlocii au apărut așezări geto-dace. În aceeași campanie geto-dacă au fost zdrobiți foarte probabil și scordiscii așezați mai la sud, la gura Tisei. Hotarele Daciei s-au extins astfel până la confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie.

Cucerirea litoralului Mării Negre

După campania împotriva celților, Burebista a acordat mare atenție zonei istro-pontice, unde primejdia romană era în creștere. În anii 73 î.Hr.-72 î.Hr. cetățile grecești pontice sunt cucerite de generalul roman Marcus Terentius Varro Lucullus. Cetățile se răscoală împotriva guvernatorului Antonius Hybrida. Hybrida a organizat o expediție, dar a fost înfrânt de greci, aliați cu bastarnii și geții. Burebista hotărăște apoi să supuna cetățile de pe litoralul Pontului Euxin (Marea Neagră). În 55 î.Hr. cucerește orașul grecesc Olbia de la gurile Bugului, apoi Tyras. Au urmat apoi Histria, Tomis, Mesembria. Întregul litoral pontic și teritoriul până la munții Haemus (Balcani) se afla sub stăpânirea lui Burebista. De aici, Burebista a organizat expediții până în Macedonia și Iliria. Devine astfel “cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia“, cum îl numește o inscripție greacă contemporană.

Relațiile cu Roma

Cuceririle istro-pontice ale lui Burebista au pus statul dac în conflict cu Roma. Aceasta n-a intervenit însă imediat din cauza situației interne, care culminase cu războiul civil dintre Cezar și Pompei (49 î.Hr.). În primăvara anului 48 î.Hr, când luptele dintre Cezar și Pompei se dădeau în peninsula Balcanică, Burebista l-a trimis pe Acornion ca delegat cu o misiune pe lângă Pompei. În schimbul ajutorului militar, Pompei recunoștea vastele hotare ale Daciei. Acesta este însă înfrânt la Pharsalos și se refugiază în Egipt, unde este ucis. După această victorie Cezar plănuia o campanie împotriva Daciei. Își concentrase în anul 44 î.Hr. o mare armată pe malul de est al Mării Adriaticei. Este însă asasinat în același an.

Moartea lui Burebista și destrămarea statului dac

Burebista este înlăturat și ucis de aristocrația nemulțumită de creșterea puterii acestuia. Moartea lui Burebista a provocat mari transformări și tulburări. Regatul dac se destramă în 4, mai apoi în 5 state. Centrul din Transilvania va fi condus după moartea lui Burebista de marele preot Deceneu.

Moartea lui Burebista a avut drept efect destrămarea regatului său, ale cărui limite fuseseră: în nord: Carpații Păduroși, în est: Pontul Euxin, în sud: munții Haemus, în vest: confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie. După moartea lui Burebista continuitatea vieții politice se menține în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificată a Sarmisegetuzei. Puterea în stat a fost preluată de Deceneu. Acesta era rege, mare preot și judecător suprem. Sub Deceneu, statul dac are un caracter teocratic (religios).

Îți recomandăm și :

  • Dacia în anii 82 î.Hr. Acest articol explică cum au evoluat regatele dacice din Secolul al II-lea î.Hr. până în secolul II d.Hr. Antichitatea Apariția proprietății private a determinat diferențierea socială după avere care a condus la stratificarea societății dacice și la apariția claselor sociale Tarabostes (Pileati) si Comati. Primii reprezentau aristocrația militară și sa ...

  • Deceneu Deceneu filosof, astronom, sfătuitor al lui Burebista (70 î.e.n. - 44 î.e.n.), rege dac între 44 î.e.n. - 27 î.e.n. Deceneu ar fi fost un înțelept al neamului dacilor, care trăia retras, ca un sihastru, într-un ținut ascuns, unii cred că pe muntele sfânt al dacilor – numit Kogaionon. Fusese sacerdot al zeului Zalmoxis, iar în momentul venirii la conducerea dacilor a ...

  • Arme, armură şi simbol de luptă dacice Armata dacică este o oștire din Antichitate, care a fost activă între secolele al X-lea î.e.n. și al II-lea e.n., a triburilor dacilor care locuiau în nordul Balcanilor, în regiunea numită Dacia, care este astăzi în cea mare parte teritorii ale României. Armata dacică dobândește notorietate în timpul lui Burebista (82-44 î.e.n.) și apo ...

  • Infățișare de pe Columna lui Traian Diurpaneus (supranumit Decebal, dek = a onora, balos = puternic), a fost regele dacilor între anii 87-106. Statul dac Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, cent ...

  • Geți Geții (în latină Getae) au fost un popor tracic, care în jurul anului 339 î.e.n. locuia pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării. Istoricul antic Strabo a arătat[1] că dacii și geții „vorbesc aceeași limbă”. Iar Trogus Pompeius afirma că geții și dacii erau identici[2]. Singura deosebire între cele două grupuri consta în împrejurarea că geții locuiau la câmpie în ...