Controversa identitară în Republica Moldova

Lupoaica romană de la Chişinău, simbol al statutului românităţii în Republica Moldova.

Lupoaica romană de la Chişinău, simbol al statutului românităţii în Republica Moldova.

Controversa identitară în Republica Moldova este dezbaterea politică din Republica Moldova și din România, inițiată oficial prin renunțarea președintelui Mircea Snegur la doctrina “Un popor, două state “, la data de 29 iunie 1994, odată cu noua Constituție atunci adoptată. Prin această nouă Constituție, caracterul românesc (în sensul etnic, nu politic) al populației băștinașe și al limbii sale (recunoscut în momentul și prin declarația independenței Moldovei) a fost oficial negat, fiind înlocuit prin denumirea și caracterizarea “moldovenească “, definită ca “diferită de cea românească ” (ca sub stăpânirea rusă și sovietică). Controversa privește atât validitatea în sine a acestei definiții, cât și aplicabilitea sa (numai la populația romanofonă din Republica Moldova, sau și la populația Moldovei românești).

Originea

Ca în toată Europa, identitatea populației băștinașe din voevodatul Moldovei era inițial locală și nu națională, națiunile definite prin originile comune și prin limbă apărând abia prin secolul XIX. Așadar, oamenii locului, deși afirmau a vorbi o limbă “rumânească” adică, după Miron Costin și Grigore Ureche, o limbă “ce se trage de la Râm”, se defineau ca “Moldoveni”. Populațiile slave vecine îi denumeau “Volohi”, așa cum denumeau toate populațiile romanofone din Transilvania, Țara Românească sau Dobrogea.

În secolul XIX se dezvoltă în sânul clasei mai învățate din populația de limbă Daco-Romană (așa cum o definesc lingviștii) un sentiment național nou, ca în toată Europa. Așa cum nemții, fie ei Prusaci, Bavarezi, Austrieci sau Sași, dezvoltă sentimentul germanității, așa cum Italienii, fie ei cetățeni Piemontezi, Austrieci, Toscani, Napolitani sau Sicilieni, dezvoltă sentimentul italianității, deasemenea “Volohii” din Banat, Crișana, Maramureș, Ardeal, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova de apus, Bucovina și Basarabia dezvoltă sentimentul “românității”, indiferent că erau supuși ai Kaizerului Habsburgic, ai Sultanului de la Constantinopol sau ai Țarului de la Sankt-Petersburg. Aceste mișcări naționale care revendică crearea unor state naționale (respectiv german, italian și român) conving mai ales cercurile orășenești, în timp ce păturile mai puțin școlite de la țară continuă să se definească prin apartenența regională locală și prin statutul de supuși ai uneia sau alteia dintre împărății.

Rădăcinile controversei identitare în republica Moldova provin din această deosebire de dezvoltare a conștiinței naționale, în măsura în care atât Imperiul Rus până în 1917, cât și Uniunea Sovietică și în sfârșit guvernul republicii Moldova de la 1994 încoace, au încercat să stârpească sentimentul “românității” și să transforme sentimentul “moldovenesc”, dintr-o simplă apartenență geografică și istorică, într-un sentiment național deosebit de cel românesc și potrivnic acestuia. Rezultatul actual este că printre Moldoveni, cei din apusul Prutului au dreptul de a fi simultan Români și Moldoveni, pe când cei din răsăritul Prutului au de ales între a fi Români sau Moldoveni[3].

Contextul

Cazul Republicii Moldova nu este unic. În republicile foste iugoslave întâlnim deasemenea transformarea sentimentului “local”, dintr-o simplă apartenență geografică și istorică, într-un sentiment național deosebit de cel iugoslav, sârbesc sau bulgăresc și potrivnic acestora. Astfel, în Muntenegru există o controversă identitară între oamenii care se simt “Sârbi” fiindcă vorbesc acaiași limbă ca și Sârbii și au aceeași religie, și cei care se simt “Montenegrini” fiindcă Muntenegru și Serbia au avut perioade când au făcut parte din state diferite sau au fost state diferite. Guvernul, desigur, promovează identitatea “Montenegrină”.

Dreptul strămoșesc și dreptul pământean

Dreptul strămoșesc definește naționalitatea după strămoșii fiecărui cetățean: oricine are strămoși nemți, sau ruși, va fi socotit respectiv neamț sau rus indiferent de țara unde trăiește, de limba pe care o vorbește, de pașaportul pe care îl are.

Dreptul pământean definește naționalitatea după pașaportul fiecărui cetățean: oricine are documente germane sau austriece este German sau Austriac, oricine are documente rusești este Rus, indiferent de strămoșii, limba sau credințele sale.

Unul din motivele care întrețin controversa identitară în Republica Moldova este faptul că dreptul constituțional se inspiră îndeosebi din cel strămoșesc, dar introducând un fel de apartheid între majoritate și minorități, cu inconveniente și avantaje diferite între dânsele.

Constituția Republicii Moldova nu recunoaște ca Moldoveni decât pe băștinașii majoritari, ceea ce îi face pe minoritari să se simtă străini de o patrie, care poartă numele a numai două treimi din populație.

În schimb, minoritarii se bucură de un drept pe care majoritarii nu îl au : acela de a dezvolta liber limba și identitatea lor în relație cu țările vecine, ca membri ai unor comunități cultural-istorice ce depășesc hotarele țării (rusă, ucraineană, bulgară, turcofonă). Majoritarii nu au însă același drept, fiindcă articolul 12 le interzice să se afirme ca membri ai unei comunități cultural-istorice depășind hotarele țării (comunitatea română). Dacă Republica Moldova ar adopta dreptul pământean, toți cetățenii țării ar fi deopotrivă “Moldoveni” (în sensul geografic și politic al cuvântului), indiferent de originile sau limbile lor, iar pe planul cultural ar fi Moldoveni români, ruși, ucraineni ș.a.m.d., cu aceleași drepturi pentru toți, așa cum există Elvețieni nemți, francezi sau italieni, toate aceste comunități culturale având deopotrivă dreptul de a își afirma istoria, limba și cultura în relație cu Germania, Franța sau Italia. Este soluția preconizată de trimisul Uniunii Europene la Chișinău, Gunther Verheugen. Pe planul dreptului internațional, ea este deja aplicată: când cineva arată un pașaport al Republicii Moldova, autoritățile internaționale îl consideră Moldovean și nu-l întreabă ce strămoși are. Din ianuarie 2010 a fost pornită campania Anti-tanc de sensibilizare a opiniei publice pentru demontarea tancurilor sovietice care servesc pe post de monumente în diferite localități din Republica Moldova.

Consecințele controversei

Discriminarea constituțională între majoritate și minorități traduce, dar în același timp întreține, greutățile întâmpinate de Republica Moldova pentru a își elabora o identitate deopotrivă acceptabilă pentru toți cetățenii țării. Aceste greutăți se traduc prin :

  • instabilitatea constituționala și legislativă (constituția și numeroase legi, imnul de stat, uniformele, instituțiile, organizarea teritorială s-au schimbat de mai multe ori de la independență încoace) ;
  • imposibilitatea de a construi un patriotism local, cu un minimum de încredere in viitorul statului (care se vede in problemele grave ale învățământului și în rata foarte ridicată de expatrieri și de duble sau triple cetățenii printre locuitorii Republicii) ;
  • o organizare teritorială în care unitățile teritoriale nu sunt concepute după criterii geografice practice, ci după criterii politice, în care federalismul nu este folosit în mod egal pentru toate “Raioanele” (cuvânt sovietic; în Moldova de odinioară, Ținuturile erau împărțite în Ocoluri) ci în profitul unor unități teritoriale privilegiate, care dispun de o autonomie mult mai mare decât raioanele și dintre care una scapă total autorității guvernului și este de fapt ocupată militărește de o putere străină ;
  • instabilitatea în relațiile Republicii Moldova cu țările vecine, relații folosite în mod potrivnic de feluritele partide, în politica internă : fiecare partid utilizează relația sa privilegiată cu una dintre țările vecine, ca sprijin împotriva partidelor adverse, care la rândul lor folosesc relațiile adversarilor ca sperietoare pentru proprii lor alegători ;
  • dificultăți în relațiile cu Uniunea Europeană, în măsura în care România a declarat că nu va semna niciun act oficial în care ar fi menționată vreo limbă sau etnie “moldovenescă diferită de cea românească” (ceea ce amintește de controversa între Republica Macedonia și Grecia: controversă de altă natură -este vorba aici despre numele țării- dar cu aceleași efecte).

Controversa identitară moldovenească în fața Uniunii Europene

Deputații comuniști din Parlamentul Moldovei, Irina Vlah și Grigore Petrenco fac parte din Biroul executiv al Partidului Stângii Europene (majoritar comunist): au fost aleși cu prilejul celui de-al II-lea congres, la Praga, în 24 noiembrie 2007.

În 2007, Grigore Petrenco a contribuit la înființarea « Comunității moldovenești din România », rezervată moldovenilor născuți în Republica Moldova, declarați ca « naționalitate » diferită de cea românească. Cunoscând legea română și bazându-se pe faptul că în România, cuvintele « naționalitate » și « cetățenie » au semnificații legale diferite, Grigore Petrenco se aștepta ca autoritățile românești să reacționeze interzicând-o, ceea ce s-a și produs prin decizia tribunalului din Pașcani (dosarul nr. 4094/866/2007).

Odată această decizie publicată, Grigore Petrenco, bazându-se pe faptul că în Europa (și în dreptul internațional), cuvântul « naționalitate » înseamnă « cetățenie », a început o campanie politică și de presă prin care acuză România că nu le recunoaște Moldovenilor (sau persoanelor originare din Republica Moldova) dreptul constituțional de a se asocia.

La data de 26 iunie 2008, Grigore Petrenco a prezentat în fața Comitetului Miniștrilor al Uniunii Europene întrebarea nr. 551 relativă la “refuzul autorităților românești de a recunoaște dreptul Moldovenilor de a avea o identitate națională” (documentul nr. 11668): “În ce măsură atitudinea autorităților românești este conformă cu normele Consiliului Europei, și ce dispoziții va lua Consiliul Miniștrilor pentru a preveni violarea dreptului Moldovenilor din România de a avea o identitate națională, și pentru a pune capăt acestui viol” ?

Îți recomandăm și :

  • Drapel - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Imnul de stat al RSS Moldovenești (mo: Имнул де Стат ал РСС Молдовенешть) a fost imnul național al Moldovei când aceasta făcea parte din Uniunea Sovietică. Autorii Muzica îi aparține lui Ștefan Neaga și lui Eduard Lazarev. Versurile au fost scrise de Emilian Bukov și Ivan Bodarev. Versurile în alfabet latin român/moldov ...

  • Regiunea Principatul Moldova, inclusiv Basarabia. Basarabia a fost parte din România modernă timp de 22 de ani, de la 27 martie (9 aprilie) 1918, când Sfatul Țării, parlamentul Republicii Democratice Moldovenești a votat în favoarea unirii cu România. Aceasta a durat până la 28 iunie 1940. Atunci, după un ultimatum expansionist al guvernului sovietic adresat României privind ...

  • Stema Basarabiei Basarabia (ucraineană Бесарабія, rusă Бессарабия, bulgară Бесарабия, turcă Besarabya, germană Bessarabien) este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru anexat prin Tratatul de la București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia istorică (în limba turcă Bugeac) cedate de Imperiul Otoman după ...

  • Harta graiurilor din limba dacoromână Rusificarea este adoptarea voluntară sau silită a limbii ruse sau a altor atribute rusești de către comunitățile neruse. În prezent, între Prut și Nistru are loc rusificarea voluntară a locuitorilor de limbă română care sunt majoritari. Pe baza rusificării, românii sunt considerați minoritari în Republica Moldova. Acest articol se refe ...

  • Stema - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (în limba moldovenească/ română cu alfabet chirilic: Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ, în limba rusă: Молда́вская Сове́тская Социалисти́ческая Респу́блика) a fost o republică constituentă a Uniunii Sovietice din 2 august 1940 până în 1941 și din 1945 până în 1991. Cont ...