Gepizii

Gepizii

Gepizii

Gepizii au fost migratori de origine germanică care în secolul al V-lea s-au stabilit în Bazinul Pannonic, ajungând și în vestul Transilvaniei, Banat și culoarul Oltului într-o perioadă în care administrația și armata Imperiului Roman își mutase centrul de greutate din Dacia romană la sud de Dunăre. În baza unor vestigii arheologice, se presupune că la în zona Apahida s-a aflat o curte regală gepidă.

Gepizii erau triburi balto-germanice, de origini comune cu goții, sedentarizați pe teritoriul de astăzi al Panoniei de Est. Prezenţa lor relativ îndelungată în Transilvania, Oltenia, Banat şi Câmpia Tisei le conferă o importanță în descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu.

Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici.

Gepizii și migrația popoarelor prin Dacia postromană

Gepizii s-au așezat, în perioada numită Migrația popoarelor (germană Völkerwanderung), în nordul-vestul Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 – 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane.

Gepizii în Transilvania

Existența unei părți a regatului panonic al gepizilor în Transilvania de vest și nord-vest a fost interpretată de unii istorici ca restabilire a relaţiilor federale ale Daciei postromane cu Imperiul Roman de Răsărit, existente pe timpul goților. Așezările gepizilor în vestul Daciei au fost multiple şi făceau parte din regatul gepid panonic. Localităţile erau concentrate mai ales pe văile râurilor Criș, Mureș, Bega și Timiș, extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului în imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care pare să fi fost capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola atribuită căpeteniei princiare gepide creștine Omharus ((AVD)-OMARIVΣ, Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul Ardeal ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich.

Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominației romane, în timp ce partea de la est de Olt și în afara arcului carpatic s-a aflat, după retragerea hunilor, supusă preponderent migrațiilor slave.

Exceptând Dacia de nord-vest, unde își aveau o capitala regală, gepizii și-au extins structurile politice și asupra teritoriului sud-panonic de lângă Sirmium și Singidunum, în dreapta Dunării, teritoriu care fusese dominat de ostrogoți. Acest nou context geopolitic a generat ostilități cu ostrogoții și cu Imperiul Roman de Răsărit.

Pe de altă parte, prezența gepizilor în vestul Transilvaniei este luată în considerare cu reținere. În baza descoperirilor arheologice se pare că gepizii au locuit doar o mică parte din Dacia felix, precum şi în Crișana, marea lor majoritate rămânând în Câmpia Tisei, deci în Bazinul Panonic. Prezența lor în aceste zone, atestată de marile așezări (ca acelea de la Morești pe Mureș, judeţul Mureș, Șeica Mică, judeţul Sibiu, Porumbenii Mici, judeţul Harghita, Cipău, judeţul Covasna), trebuie privită cu mici rezerve, întrucât se știe că acestea îşi începuseră existenţa înainte de venirea gepizilor, iar unele urme arheologice atestă numai “împrumuturi reciproce în ceramică” şi “obiecte de metal”[1]. Pe de altă parte, unele surse consideră mormintele princiare de la Apahida ca fiind ostrogote, nu gepide[2].

Condominiulavaro-gepid

În cele din urmă, Pannonia gepidă a fost ocupată temporar de longobarzi, care, aliați cu avarii euroasiatici, au distrus regatul gepizilor (566). Avarii au avut apoi supremația în Bazinul Panonic și nord-vestul Daciei, iar longobarzii au migrat mai departe în Italia (568), sub conducerea regelui Alboin. Resturile gepizilor au fost asimilate de avari și altor populații din Pannonia şi vestul Transilvaniei.

În secolul al VII-lea, scriitorii bizantini foloseau pentru zona Oltenia-Banat și denumirea Gepidia. Ultima menționare a gepizilor a fost făcută în secolul al IX-lea, când mai exista un rest etnic gepid, rămas ca populaţie supusă avarilor.

Regi ai gepizilor

  • Fastida, cca. 250
  • Ardarich, cca. 454
  • Gunderit
  • Trapstila, cca. 488
  • Trasericus (Thrasarich), cca. 505
  • Mundonus
  • Elemund, cca. 549
  • Thurisind, cca. 552
  • Cunimund (Kunimund), cca. 560

Situri arheologice gepide în Transilvania

În august 2004, la Vlaha, a fost descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. Au fost deshumate piese de ceramică, articole de bronz și o armură. O altă necropolă bogată în rămășițe arheologice a fost descoperită la Miercurea Sibiului. Alte necropole au fost descoperite la Morești, județul Mureș, Noșlac, județul Alba, Brateiu, Sibiu, Șeica Mică, județul Sibiu, Timișoara, situl Freidorf (cod NAR 155252.03).

La Turda a fost descoperit un mare mormânt gepid, supranumit „Franziska”. Alte obiecte de podoabă și cult gepide au fost descoperite la Someșeni și Șimleul Silvaniei.

Îți recomandăm și :

  • Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Alte surse istorice si stiintifice le atribuie origini mongolice cu proveniente milenare din estul actualului stat Kazahstan , avand legaturi de sange cu triburile tataresti. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). Se presupune că zona primară de locuire ...

  • Avarii au fost un popor migrator provenit din Asia Centrală a cărui limbă era probabil din grupul de limbi turcice. Inițial, și-au stabilit un hanat pe râul Volga și în Europa Centrală (Câmpia Panonică) în Evului Mediu timpuriu secolul VI, fiind timp de două secole o putere militară de temut între Imperiul Franc și Imperiul Bizantin. Origine Izvoarele istorice fiind precare, este dificil de stabilit originea etnică a avarilor. Potrivit cronicil ...

  • Ducat emis in vremea lui Vlaicu Voda in Muntenia Aurelian (270-275) a retras oficial armata și administrația romană din Dacia Traiana, reorganizând o nouă provincie romană Dacia Aureliana în sudul Dunării, cu capitala Serdica. Teritoriul vechiului Regat Dacic din perioada preromană, a intrat sub dominația triburilor migratoare gotice (vizigoți), până când aceștia au devenit c ...

  • Migrația vizigoților Vizigoții (tervingii) au fost un popor de origine germanică, stabilit în Aquitania și recunoscut ca federat de către împăratul Honorius, care a contribuit la împingerea spre sudul Spaniei a vandalilor și alanilor. Vizigoții reprezintă ramura apuseană a goților (cealaltă fiind ostrogoții). Etimologia termenului „Vizigoți” Contrar unei idei false, totuși ...

  • Trupele Române la Grivița Istoria militară a României se ocupă cu studiul conflictelor de-a lungul unei perioade de aproximativ 2500 de ani pe teritoriul României moderne, Peninsulei Balcanice și în Europa de Est și cu rolul armatei române în conflicte și de menținere a păcii în întreaga lume. În antichitate, teritoriul de azi al României a fost scena unor războaie sporadice ...