Gesta Hungarorum

Gesta Hungarorum

Gesta Hungarorum

Gesta Hungarorum (în română Faptele ungurilor), este o lucrare care consemnează istoria timpurie ungară, scrisă de de către autorul Magister P, denumit de obicei Anonymus. El se descrie pe sine însuși drept „un supus servitor al regelui Bela”; existând însă mai mulți regi Bela la care s-ar putea referi.

Gesta Hungarorum este păstrată ca și manuscris, în Országos Széchényi Könyvtár (Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta), și datat aproximativ anul 1200.

“Gesta Hungarorum” este o cronică importantă pentru istoria medievală a românilor deoarece menționează stările de fapt întâlnite de maghiari în Transilvania, de asemenea furnizează date despre cele 3 formațiuni prestatale românești: voievodatul lui Menumorut (cetatea Biharea), Gelu Blahoru (cetatea Dăbâca) și Glad (cetatea Cuvin).

Fragment:

Despre țara ultrasilvană

Și, rămânând aci mai multă vreme, Tuhutum, tatăl lui Horca, cum era el un om șiret, după ce a prins să afle dela locuitori despre bunătatea țării de dincolo de păduri, unde domnia o avea un oarecare Blac Gelou, a început să ofteze, dacă n-ar putea cumva să dobândească printr-o favoare din partea ducelui Arpad, țara de dincolo de păduri, pentru sine și pentru urmașii săi. Ceea ce s-a și întâmplat, după aceea, întocmai. Căci țara Ultrasilvană urmașii lui Tuhutum au stăpânit-o până în timpul regelui Ștefan cel Sfânt și ar fi stăpânit-o și mai departe, dacă Gyla cel Mic ar fi primit și se făcea creștin, împreună cu cei doi fii ai săi Biuia și Bucna și n-ar fi lucrat mereu împotriva sfântului rege, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Despre prevederea lui Tuhutum

lar mai sus numitul Tuhutum, om foarte prevăzător, a trimis pe un oarecare bărbat șiret, pe Ocmand, tatăl lui Opaforcus pentru ca, umblând pe ascuns, să se informeze despre calitatea și fertilitatea pământului din Ultrasilvania și ce fel de oameni sunt locuitorii de acolo și dacă ar fi cu putință să se războiască cu ei. Căci Tuhutum voia să-și câștige și nume și pământ, precum spun lăutarii noștri: toți au câștigat pământ și au căpătat și nume bun. Ce să mai spun? Cand tatăl Ogmand, iscoada lui Tuhutum, dând târcoale ca o vulpe, a văzut, pe cât poate și cuprinde vederea omului, bunătatea și rodnicia pământului și pe locuitorii săi, i-a plăcut nespus de mult și, în cea mai mare grabă, s-a întors la domnul său și după ce a sosit, i-a vorbit multe domnului său despre bunătatea acelei țări: că pământul acela e udat de cele mai bune râuri, al căror nume și folos le-a amintit pe rând, că din nisipul lor se culege aur, că aurul din acea țară este cel mai bun aur, că de acolo se scoate sare și materii sărate și că locuitorii din acea țară sunt cei mai nevoiași oameni din toată lumea. Fiindcă sunt Blachi și Sclavi care nu au alte arme decât arcuri și săgeți și ducele lor Gelou e puțin statornic și n-are ostași buni împrejurul său și n-ar îndrăzni să se împotrivească curajului Ungurilor, fiindcă suferă multe neajunsuri din partea Cumanilor și a Pecenegilor.

Controverse privitoare la autor

  • Cea mai răspândită idee este că notarul (cancelarul) regelui Béla al III-lea al Ungariei (1172 – 1196) ar fi autorul acestei lucrări.
  • O altă părere susține că autorul Cronicii ar fi cancelarul regelui Béla al II-lea al Ungariei (1131 – 1141). În situația în care această versiune ar fi adevărată, autorul ar putea fi un anume Petrus, cancelar în 1124 al regelui Ștefan al II-lea al Ungariei, iar apoi al regelui Bela al II-lea.
  • O a treia versiune sugerează că autorul Cronicii ar fi Péter Pósa, episcop al Bosniei.
  • Roesler, în Rumänische Studien, Leipzig, 1871, a emis ideea că Anonymus ar fi notar al regelui Béla al IV-lea al Ungariei (1235 – 1270). Această ipoteză a fost însușită de Henrik Marczali în Ungarns Geschichtsquellen im Zeitalter der Arpaden, Berlin, 1882, precum și de Nicolae Iorga.
  • O nouă idee o emite Paul Lazăr Tonciulescu, autorul celei mai recente traduceri în limba română a Cronicii Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor. În Prefațatraducerii sale, Paul Lazăr Tonciulescu susține, că autorul Cronicii ar fi notarul regelui Bela I al Ungariei (1061 – 1063). Între altele, Paul Lazăr Tonciulescu arată că în cronică nu se vorbește nimic despre marea invazie a pecenegilor, din anul 1068, terminată cu victoria categorică a ungurilor, la Chiraleș. Această victorie strălucitoare nu putea să lipsească din cronică, cunoscut fiind faptul că pecenegii erau cei mai mari dușmani ai ungurilor. Un alt argument îl constituie faptul că Notarul Anonymus nu a considerat necesar să specifice în cronica sa despre care rege Bela este vorba, întrucât nu exista nicio confuzie în epoca respectivă, regele Bela, pentru care lucra, fiind primul din șirul regilor maghiari cu acest nume.

Îți recomandăm și :

  • Istorie se cheama ceea ce s-a intamplat cu adevarat, nu ceea ce am vrea sa se fi intamplat, declara in urma cu aproape un secol marele istoric roman Nicolae Iorga. Un adevar cu valoare de postulat, daca luam in calcul zecile de mistificari care au avut ca subiect istoria romanilor, in special istoria formarii poporului roman, dupa retragerea aureliana din anul 271. In speranta ca putem aduce o raza de lumina asupra acelor evenimente tulburi care au ...

  • Hara principatelor romanesti sub Mihai Viteazul 1600 Formarea statelor medievale românești este un proces istoric care se derulează începând cu secolul al VIII-lea și sfârșind cu secolul al XIV-lea, prin care nobilimea din țările medievale române se emancipează treptat de stăpânirea împărățiilor sau regatelor vecine, și care se încheie cu întemeierea voievodatelor istorice ro ...

  • Pentru specialişti, istoria veche a românilor se aseamănă cu un joc de puzzle. Piesele lipsesc sau au contururi înceţoşate, nu se îmbină, iar imaginea de ansamblu se creionează cu greu. Drept urmare, s-a vorbit de un adevărat gol de aproape 1000 de ani în istoria românilor, între secolele IV-XIII. Situaţia s-a complicat şi mai mult când toată această poveste a căpătat un substrat politic, în perioada afirmării naţionalismului european, iar argume ...

  • Bătălia de la Posada este numele unui conflict militar între Regatul Ungariei și Țara Românească, petrecut în toamna anului 1330. Această bătălie a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare. Izvoare istorice Lupta de la Posada în Cronica pictată de la Viena Bătălia a fost menționată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena (Chronicon pictum, cca ...

  • Ţara cumanilor din anii 1190 Cumanii (numiți în trecut și cománi) au fost un popor originar din Asia, din grupul turcilor-kîpceak (kιpçak). Prin tradiție ei și-au avut la origine tribul primordial Kîmek (Kιmek). Numele tribal kιpçak a fost interpretat ca fiind, în antichitate, identic cu cel al "sciților roșii" ("Sakalar Iskitler"). Diviziuni tribale Tribul "mamă" al cumani ...