România comunistă

Steagul României comuniste (1965-1989)

Steagul României comuniste (1965-1989)

România comunistă este o denumire neoficială, folosită uneori cu referire la perioada comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă, Republica Populară Românăși respectiv, Republica Socialistă România. În această perioadă, PCR a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat prin guver viața publică în România.

După încheierea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”)[2], în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică. Regele Mihai I a abdicat datorită presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 și a plecat in exil, în același timp fiind proclamată Republica Populară Română.

Perioada Republicii Populare

Defilare de 23 August

Defilare de 23 August

In primii ani de dominație comunistă, resursele secătuite de război ale României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a masca jefuirea țării, care se suprapunea uriașelor despăgubiri de război plătite URSS-ului. Un mare număr de oameni (estimările variază de la 137 [3] la mai multe zeci de mii [3]) au fost închiși din motive politice, economice sau altele. Există mărturii despre numeroase cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi aplicate unui mare număr de oameni, în principal în cazurile oponenților politici.[4]. La începutul deceniului al șaptelea (1960÷1970), guvernul român a început să treacă la acțiuni pentru creșterea gradului de independență față de Uniunea Sovietică.

Perioada Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 și șef al statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în occident.

Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.

Acte politice incriminabile comise de regimul comunist în România

Nikita Hrușciov primit la București de Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și alți lideri comuniști (iunie 1960)

Nikita Hrușciov primit la București de Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și alți lideri comuniști (iunie 1960)

O analiză detaliată a crimelor comise de regimul comunist în România a fost făcută de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România creată de președinția României în aprilie 2006, care a elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de „Raportul Tismăneanu”. În acest raport au fost identificate următoarele crime principale comise de regimul comunist din România:

  1. Abandonarea intereselor naționale prin servilism în relațiile cu URSS după 1945;
  2. Anihilarea statului de drept și a pluralismului prin înscenări și fraude, mai ales după furtul alegerilor în noiembrie 1946;
  3. Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor și a militanților;
  4. Impunerea unui regim dictatorial total înfeudat Moscovei și ostil valorilor politice și culturale naționale, lichidarea sindicatelor libere, distrugerea social-democrației ca mișcare politică opusă bolșevismului PCR;
  5. Sovietizarea totală, prin forță, a României, mai ales în perioada 1948-1956, și impunerea unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenclatura), strâns unită în jurul liderului suprem;
  6. Politica de exterminism social (lichidarea fizică, prin asasinat, deportare, întemnițare, muncă forțată, a unor categorii sociale – burghezie, moșierime, țărani, intelectuali, studenți) ghidată de preceptul luptei de clasă a făcut între 500 000 și două milioane de victime;
  7. Persecuția minorităților etnice, religioase, culturale sau de orientare sexuală;
  8. Exterminarea programată a deținuților politici;
  9. Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă armată în munți (1945-1962);
  10. Represiunea împotriva cultelor, desființarea Bisericii Române Unite (Greco-Catolice);
  11. Arestarea, uciderea, detenția politica sau deportarea țăranilor oponenți colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor țărănești (1949-1962);
  12. Deportările cu scop de exterminare, represiunile etnice, gonirea și „vânzarea” evreilor și germanilor;
  13. Represiunea împotriva culturii, cenzura extremă, arestarea si umilirea intelectualilor neînregimentați ori protestatari (1945-1989);
  14. Reprimarea mișcărilor și acțiunilor studențești din 1956;
  15. Reprimarea mișcărilor muncitorești din Valea Jiului (1977), Brașov (1987) și a celorlalte greve din anii 1980;
  16. Reprimarea oponenților și disidenților în anii 1970 și 1980 (omorârea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a lui Mircea Răceanu, Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Constantin Răuță);
  17. Distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin dărâmările din anii 1980 (un sfert din centrul istoric al Bucureștiului)Si in cele mai multe din orasele mari ale Romaniei;
  18. Crearea de lagăre pentru copiii fără părinți sau cu handicap (ex: Cighid);
  19. Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”; înfometarea populației, oprirea căldurii, starea de mizerie la care regimul a condamnat un întreg popor;
  20. Conceptualizarea mizeriei materiale și morale, precum și a fricii, ca instrumente de menținere a puterii comuniste;
  21. Masacrarea cetățenilor, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, cu aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în timpul Revoluției din 1989.

Raportul “Tismaneanu” prezintă instituțiile și personajele cheie ale opresiunii comuniste:

  • Prima generație de comuniști
  • Demnitari vinovați de „impunerea și perpetuarea unui sistem bazat pe crimă și fărădelege”
  • Demnitari ai aparatului represiv
  • Șefii spionajului
  • Ideologi
  • Ziariști
  • Conducătorii aparatului ideologic în perioada Ceaușescu
  • Exponenți ai protocronismului.

În raport sunt nominalizați și disidenții din perioada regimului comunist.

Economia României comuniste

Nicolae și Elena Ceaușescu în vizită la Pol Pot, 30 mai 1978.

Nicolae și Elena Ceaușescu în vizită la Pol Pot, 30 mai 1978.

După cel de-al Doilea Război Mondial, și în România, asemeni celorlalte state est-europene, se aplică în economie planul cincinal.[5]

Se impune un ritm ridicat de creștere economică, prin care anumite ramuri ale industriei (industria constructoare de mașini, siderurgică, chimică) trebuia să crească spectaculos, dar cu neglijarea producției bunurilor de consum.

În zona rurală, se urmărea eliminarea elementelor cu potențial capitalist (țăranii înstăriți, denumiți chiaburi și considerați dușmani ai regimului) și colectivizarea agriculturii.

Conform propagandei, scopul consta în ridicarea nivelului de trai și a culturii maselor.

Neîndeplinirea planului de producție era pusă pe seama celor socotiți indezirabili de către regim. S-a ajuns ca aceștia să fie considerați sabotori și deferiți justiției. Astfel de procese au abundat în anii 1949 și 1950.

Îți recomandăm și :

  • Vizita oficială a lui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei Ceauşescu în Republica Populară Chineză. Vizita_protocolară la Ciu En Lai.(iunie 1971) Ciu Enlai (chineză simplificată: 周恩来; chineză tradițională: 周恩來; pinyin: Zhōu Ēnlái; Wade-Giles: Chou En-lai) (n. 5 martie 1898; d. 8 ianuarie 1976) a fost un politician comunist chinez. A fost, printre altele, ministru de externe și premi ...

  • Constantin Dăscălescu Constantin Dăscălescu (n. 2 iulie 1923, orașul Breaza, județul Prahova - d. 15 mai 2003, București) a fost un lider comunist român, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în perioada 1982-1989. Biografie Constantin Dăscălescu s-a născut la data de 2 iulie 1923, în orașul Breaza (județul Prahova). A studiat la Școala de Partid de la Ploie ...

  • Ion Gheorghe Maurer Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902, București - d. 8 februarie 2000) a fost prim-ministru al României în perioada 1961-1974 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române în perioada 11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961. Originea și studiile Tatăl său a fost alsacian, profesor de limba franceză în București. Ion Ghe ...

  • Gheorghe Gheorghiu-Dej Gheorghe Gheorghiu-Dej (nume original: Gheorghe Gheorghiu, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad; d. 19 martie 1965, București) a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965. Tinerețea Gheorghe Gheorghiu s-a născut în familia unui munc ...

  • Elena Ceaușescu Elena Ceaușescu (nume de familie original: Petrescu, n. 7 ianuarie 1919, Petrești, Dâmbovița – d. 25 decembrie 1989, Târgoviște) a fost politiciană, prim viceprim-ministru al României socialiste și soția președintelui Nicolae Ceaușescu. Biografie Născută în 1919 într-o familie săracă, se mută cu fratele său în București după absolvirea celor patru clase prima ...